Dacă tu nu existi pentru tine în ochii tai, cum ai putea exista in ochii altuia?
Daca tu pe tine nu dai nici doi bani, cum ti-ar putea acorda alții respect, și valoare?
Știu cât se simte de dureroasa însingurarea. Am simțit-o și eu în viata mea, și am simțit empatic și astăzi în sesiunea alaturi de femeia draga cu care lucrez într-un proces profund.
I-am simțit durerea, și însingurarea, golul imens, nevoia de a fi iubita de tata, pe care îl cauta în toți oamenii seara la bar...
Tatăl și mama sunt parte din noi. Ei sunt în noi. Dar ea îl simțea departe de tot, în afara ei, iar locul tatălui îl umpluse seara de seara cu iluzii.
Conținea energii ale altora, iluzii de prietenie, conectari false, care dispăreau până a doua zi, când o lua de la capăt.
Atât de multă nevoie de iubire avem. Atât de multe goluri avem de umplut și atât de multă validare cautam de la Tata și de la Mama, în toti oamenii pe care ii întâlnim.
După lucru atât de profund astăzi, deprogramari mentale, călătorii în neam pana la al 7-lea neam, eliberări de tipare, karma, blesteme, și altele, s-a instalat liniștea în interior și vocile și energiile iluzorii din care se hranea pe moment, dar care se hrăneau din ea zilnic, o mâncau pe interior, au dispărut..
Atunci a urmat un moment atât de magic, când sufletul s-a întors în casa lui, în casa sufletului, ea l-a simțit cum s-a întors acasă în spațiul lui, zâmbea larg și lacrimi ii curgeau pe față..
Pe tata încă nu l-a acceptat ca fiind parte integranta, însă este mult mai aproape, chiar lângă ea.
Când si-a amintit ceva extrem de dureros din copilărie, o simțeam cum urla pe interior, iar la exterior nu putea lasă nici măcar lacrimile sa curgă.. Ghidata de mine, a reușit sa lase cel puțin lacrimile, care odată pornite, a izbucnit în hohote de plâns intreband: de ce, tata?
O fetita bătută de tatăl ei, care a simțit că i se năruie lumea.. a simțit atunci furie, dezamăgire, și cel care trebuia sa o ocrotească, să o îngrijească, să o iubească, să o protejeze, o inspaimanta și o umilea..
A reușit sa își observe în sfârșit emoțiile, să le lase sa fie.. și asta e mare lucru sa lași furia sa iasă, să lași lacrimile sa curgă, să nu te mai înăbuși pe dinăuntru..
Deși nu si-a amintit pana acum nimic pozitiv despre tatăl ei, astăzi prin ghidare si-a dat voie la o amintire plăcută, singura de până acum.. la săniuș..
Este un proces.. dar câte am reușit astăzi împreună, cu un om care declara tot timpul: eu nu simt nimic, Ely!.. Eu nu pot sa meditez, Ely!.. descurajata, descumpănit, cu o mare neiubire de sine, și cu multa pedepsire de sine în schimb..
Te iubesc, suflet drag! Și după cum ti-am mai spus: eu nu renunț la tine! Nu renunța nici tu!
Sufletul ei se simte și se vede ataaaat de frumos prin ochii și zâmbetul ei! Este un suflet tare curajos si un om puternic.
Ce te-a facut sa constientizezi descrierea acestei sesiuni? Impartaseste, m-as bucura mult. Cu mult drag, Ely
