I'm not keeping time, get me outta here
Folding up my crimes, ready for what's said to me
Does all that glitters shine? Love that new attraction
Animal inside, leads me to the conclusion
Don't save me from myself
Oh, separate love from all possession!
(Michael Hutchence)
Am afirmat adesea faptul ca durerea face parte din viata, suferinta insa, este o alegere a fiecaruia.
Dar intelesul acestor cuvinte isi face loc si in intelegerea mea mai profund acum, pentru ca, cu cat aprofundam si mai adanc un aspect, cu atat si mentalul accepta si integreaza mai bine, dar si simtirea este si ea cu mult mai intensa. Facem salturi in constiinta, cu fiecare pas in care ne dam voie sa lucram cu noi insine, sa integram, sa eliberam, sa echilibram anumite aspecte care ne aduc mai aproape si mai aproape de adevarul nostru interior.
Pentru ca adevarul interior profund te trece prin foc si apa, prin pamant, prin dureri, prin transformari, da cu tine de pamant bine de tot, pana sa ajungi la acel echilibru, care nici el nu dureaza prea mult, sunt continuu suisuri si coborasuri pe scara evolutiei personale. Acesta este drumul si multi dintre noi ni l-am asumat, altii ni-l asumam inca, din mers, iar altii, nu simt inca sa isi asume aceasta munca constanta cu sine. Si este alegerea fiecaruia
De ce este durerea parte din viata, iar suferinta, o alegere?
Conform legii Dualitatii si a Polaritatii, traim intr-o lume duala, in care exista ambele parti ale unei monede, asa cum exista ambii poli ai unui magnet, sau alb si negru, cald si rece, yin si yang, fiecare dintre ele impreuna cu opusul lor creand intregul, in fiecare dintre cazuri. In aceasta dualitate in care traim cu totii, exista durerea, care face parte din viata, dar exista si opusul ei, asa cum exista opusul fiecarei situatii sau al fiecarui lucru. Perceptia noastra este cea care ne creeaza o realitate doar in minus sau doar in plus. Ceea ce avem noi de facut acum, este sa ajungem sa vedem si cealalta parte, cealalta situatie, opusul celei pe care o percepem noi, pentru a o echilibra, si pentru a percepe intregul. Astfel vom ajunge la intelegerea ca de fapt nu exista bun sau rau, urat sau frumos, ci doar perceptia noastra asupra acelui aspect.
Legea Sincronicitatii pe de alta parte, ne confirma faptul ca, in orice moment, noi beneficiem de la Univers in egala masura si de suport, si de provocare. Adica, in orice situatie atunci cand ne amintim ceva negativ, rau, nebenefic, noi am primit fix in acel moment in egala masura si suport, chiar daca acum nu ni-l amintim, nu constientizam, si pentru mintea noastra constienta pare de neconceput asa ceva. Fiecare situatie ne-a adus in egala masura atat dezavantaje cat si avantaje, atat beneficii, cat si deservicii. Ceea ce noi ne amintim si percepem acum este varianta pe care am preferat-o atunci, pe care am adoptat-o atunci, partea care noua ne-a ramas ca si perceptie in mintea constienta, cealalta parte se afla in mintea subconstienta.
Ea la fel are nevoie sa fie scoasa la lumina, vazuta, echilibrata.
Este un proces de lucru cu legile Universale acesta, pentru cine isi da voie sa accepte si sa inteleaga, sa lucreze cu sine in acest sens, proces cu efecte uimitoare, in care absolut orice situatie perceputa de minte ca fiind dureroasa, ca fiind o trauma, un dezechilibru, o durere emotionala, capata dintr-o data prin intermediul acestui proces, o cu totul si cu totul alta lumina, aducand in echilibru situatia respectiva.
Si revenind la durere, daca nu am percepe durerea, nu am putea percepe nici lipsa durerii, iar noi ca oameni avem nevoie sa invatam sa transcendem aceasta dualitate, prin echilibrare. Asadar, in orice situatie in care am perceput durere, adica provocarea, noi in exact acele momente am avut parte si de suport de la Univers si de beneficii din acea situatie.
De ce este suferinta o alegere? Pentru ca Universul pune la dispozitia fiecaruia dintre noi uneltele necesare pentru a evolua. Noi insa, din ranile noastre emotionale, percepem adesea ca o suferinta personala faptul ca unii dintre semenii nostri sufera, si intram de multe ori fara sa ne dam seama, in rolul salvatorului. Ce inseamna de fapt acest rol? Inseamna in primul rand, ca il percepem pe cel din fata noastra, caruia ne adresam incercand sa il salvam, ca nu are uneltele necesare. Il vedem ca fiind incapabil, insuficient, nu poate, nu stie, el nu are, el nu detine, el nu... Eu, da... Atunci intervine ego-ul, care ne da impresia falsa ca putem salva pe cineva. In realitate insa, nu putem salva pe nimeni. Pentru ca unii dintre semenii nostri nu au experiementat suficient suferinta, si mai au nevoie sa treaca inca prin acest proces, pentru a se putea bucura ulterior pe masura de echilibrarile realizate.
Mie de exemplu, mi-au trebuit cca 10 ani sa integrez pierderea cuiva drag. Si nu pentru ca mai devreme nu detineam anumite unelte, si pentru ca atunci am fost eu pregatita, si am reusit sa ma bucur pe deplin de eliberare, atunci cand am simtit eu ca sunt pregatita. Atunci cand ajutam pe cineva care nu solicita ajutorul, actionam din rolul salvatorului. Iar cel care nu a solicitat de obicei nici nu il primeste, sau nu il integreaza, pentru ca nu este pregatit inca.
Si noi ne alegeam in acest caz cu asteptari, cu frustrari, pentru ca nu a iesit cum ne-am fi asteptat. Dar nu este vina lui ca nu primeste, ci a noastra ca nu acceptam ca fiecare are ritmul si timpul propriu.
Tot ceea ce ne doare, ne doare din propriile rani emotionale nevindecate inca.
Indiferent ca ne doare ceva ce auzim, o nedreptate, o stire, sau ceva din familia noastra, indiferent ca este vorba de cineva cunoscut sau necunoscut, acolo unde vestea atinge ceva, simtim ceva, un disconfort, o durere, acolo este o rana nerezolvata, rana pe care suntem butonati pana cand o vom integra.
Cel care alege sa sufere inca, nu si-a insusit toate lectiile. Nu a ajuns la apogeul acela, acolo unde chiar sa simta ca nu mai poate asa, ca este nevoie urgenta de o schimbare, pentru ca daca ar fi ajuns, ar fi luat o decizie hotaratoare pentru viata lui. Atunci cand un om decide aceasta schimbare, Universul si spiritul sau ii pun la dispozitie unelte ajutatoare, pentru a-l ghida pe calea lui. Nu este singur. Nu suntem singuri!
Viata, Universul ne pun la dispozitie absolut tuturor uneltele necesare pentru vindecare, pentru evolutie, pentru regasirea de sine. Nu suntem unii mai favorizati decat altii, doar ca unii au ales inca acea perceptie, au ales sa vada, sa experimenteze inca acea parte a monedei. Faptul ca noi vedem diferit de ei, ca vedem potentialul din ei, ca vedem ce ar aduce lor si altora, nu ne da dreptul de a lua decizii in locul lor, de a-i pune in fata faptului implinit, de a-i obliga la ceva ce nu vor, de a-i umili, de a-i restrictiona, de a-i pedepsi, de a le scurta experienta, doar pentru ca noi suferim vazandu-i asa, sau doar pentru ca, in perceptia noastra, ei sufera, doar pentru ca nu fac cum vrem noi, cand vrem noi, cum vedem noi binele pentru ei. Binele pe care noi il vedem pentru ei, nu este neaparat binele lor. Drumul nostru nu este si drumul lor. Sau nu acum, nu inca. Este alegerea fiecaruia si dreptul fiecaruia de a-si alege drumul, si timpul potrivit.
Sufletul a venit aici sa experimenteze, sa evolueze, sa isi reaminteasca cine este, sa se desavarseasca. Ne sustinem unii pe altii, pentru ca impreuna suntem mai puternici, suntem interconectati ca si energie, dar nu impunem. Misiunea fiecarui suflet este de a se salva pe sine, focusul este pe sine, doar in acest fel putem schimba lumea in care traim, schimbandu-ne propriile perceptii dezechilibrate din copilarie, dizolvand traumele, schimband vechile tipare.
Ce sa facem cand dorim sa ajutam? Nu mai ajutam pe nimeni? Cum sa-l privesc pe cel de langa mine ca sufera?
In afara de toate cele relatate mai sus, care de multe ori sunt extrem de greu de acceptat din cauza propriilor rani emotionale (acolo intervine egoul care nu ne da voie sa ne vedem rana) eu din experienta personala recomand ca mai degraba sa ii imputernicim pe cei dragi, decat sa le fim carje. Ce inseamna acest lucru? Persoana din familia ta (sau cunoscuta) de care simti ca iti este mila este subiectul discutiei. Mila, este de o vibratie foarte joasa. Daca auzind acest lucru doresti sa schimbi cuvantul cu compasiune, nu vei schimba mare lucru, pentru ca tu tot din energia milei actionezi si vibrezi. Ce face aceasta energie? Ii creeaza celui drag niste carje energetice. Imagineaza-ti daca vrei, ca niste carje imaginare, care de fapt nu ii fac bine, pentru ca nu sunt reale, nefiind timpul lui acum. Doar il sustin fals, intr-o realitate falsa. Adica, el stie ca de fiecare data este sustinut, indiferent ce ar fi, stie ca esti acolo, iar tu, esti gata sa sari in ajutor de fiecare data. El in rolul victimei, tu, in rolul salvatorului, pentru ca o victima atrage intotdeauna un salvator.
Bazandu-se e fiecare data pe exterior, el uita complet de puterea lui interioara, o da altcuiva din exterior. Asadar, acest om ajunge sa se simta incapabil, sa fie coplesit de frici, angoase, temeri, nu actioneaza fara a cere parerea, asteapta tot timpul ajutor, confirmari, nu are curaj sa actioneze in directia visului sau, sta blocat, stocat in situatii care nu ii fac nici bine nici placere. De ce? Pentru ca, asa cum ne spune mai sus amintita lege a Sincronicitatii, el nu a primit si provocari in egala masura, ci doar suport. Iar cand se intampla asa, si noi oamenii intervenim peste legile Universale, cum ca am sti noi mai bine, Universul trebuie sa echilibreze situatia, si atunci trimite el provocarile, daca omul nu si le da, sau nu le primeste altfel.
Cum vin aceste provocari? Nu in cele mai placute forme, daca s-a ajuns pana in aceasta situatie. Ele pot veni sub forma de dezechilibre mentale, emotionale, fizice, dureri de cap, migrene, incertitudine asupra perceptiei proprii, asupra vietii, nesiguranta, anxietate, depresie chiar, pentru ca omul acesta nu a primit pana acum provocari, ci doar ajutor, intr-o forma sau alta, de la altii, ajutor de care nici macar nu a beneficiat la adevarata lui valoare, pentru ca nu a fost pregatit pentru el.
Provocarile ni le oferim singuri sau partenerul de relatie ni le ofera. In absolut orice relatie, de orice natura ar fi ea, avem nevoie si de provocari in egala masura pentru a creste, pentru a ne dezvolta, pentru a evolua, pentru ca primind doar suport, acesta ne mentine intr-o stare vegetativa, de comoditate, de apatie, de lene chiar, doar asteptand, nefacand nimic ca si actiune care sa ne creasca pe plan evolutiv, care sa ne scoata din zona de confort.
Ce putem face atunci? Recomand acest exercitiu. Avand in vedere faptul ca, atunci cand un om este in pozitia de victima, iar noi in cea de salvator, este evident ca il vedem cu mila, neputincios, si am ales sa ii vedem doar minusurile. Ori, el are nevoie sa fie echilibrat in ochii si in perceptia noastra, pentru a nu-l echilibra ulterior Universul prin ceea ce am mentionat mai sus. Iar acest lucru nu trebuie facut din frica ci din intelegerea legii Dualitatii, conform careia nu exista bun sau rau, ci doar intregul. Avem nevoie sa vedem acest om ca pe un intreg, si atunci, propun sa ii gasiti in mintea voastra, in amintiri, 10 lucruri bune.
Faceti o lista cu 10 lucruri bune despre el, cel putin, poate chiar 20 cu timpul, aprecieri extrase din fapte, situatii concrete. Veti simti cum efectiv perceptia vi se schimba, si astfel incepeti sa il vedeti ca pe un om perfect capabil sa se descurce singur, sa evolueze, sa isi ia propriile decizii, nu ca pe un invalid. Il eliberati astfel constient de aceste carje energetice. Recomand sa faceti acest lucru cu oricine simtiti ca sunteti in dezechilibru de perceptie, indiferent cum inclina balanta, inspre plus, sau inspre minus. Daca inclina inspre plus, atunci gasiti si minusuri, pentru a vedea omul ca pe un intreg, cu bune si rele, toate accceptate, integrate.
Nimeni nu este nici victima nici salvator cu adevarat, sunt doar ranile noastre nevindecate, care ne fac sa preluam aceste haine emotionale, sa jucam aceste roluri. Odata ranile vindecate, ne vom elibera de atat de multe perceptii eronate! Iar eliberarile, echilibrarile, se simt absolut minunat!
Daca esti pregatit sa incepi si tu acest proces de lucru cu sine, si ai rezonat cu ceea ce ti-am transmis, te astept cu drag sa lucram impreuna! Imi poti scrie la adresa de e-mail: elytherapyhealing@gmail.com
Cu iubire pentru Oameni si Suflete,
Ely Curca hipnoterapeut, terapeut energetic, autor program de pantec, ghid de feminitate, autor carti motivationale, OM si Suflet in continua evolutie si descoperire de sine.
