Până nu demult mă consideram astfel, o prințesă urbană. Cu pantofi roșii cu toc, îmbrăcată preponderent în rochițe, cu ochelari de soare și poșete "de fițe", cu nasul în vânt și cu părul lung pe spate, cu ochelarii de soare nelipsiți, eram o mică prințesă care atrăgea atenția, vrând nevrând. Sau mai degrabă vrând, fără a recunoaște nici măcar față de ea însăși.
Acum, nu îmi vine nici mie să cred când nu mă mai machiez și fardez cu zilele (a se citi săptămânile) că nu îmi mai bat capul atât cu ce să mă îmbrac, dar mai ales nu îmi vine să cred cum nu mai butonez telefonul constant în goana după haine online. Acesta era viciul meu, și satisfacția mea cea mai mare erau achizițiile prinse la reducere. Nu neg, ador eleganța la femei și la bărbați, ador parfumurile bune, și întotdeauna voi studia probabil unghiile unui om - cel puțin - curățenia părului, și cum miroase. Nu mă pot abține, sunt elemente esențiale pentru mine, iar eu funcționez prin toate simțurile.
Însă, ceea ce doresc să subliniez acum este faptul că zilele mele sunt chiar și fără machiaj și fără tocuri, mult mai pline, mai bogate, mai nebunești, mai intense decât cu tot machiajul afișat înainte. Sunt zile începute dis de dimineață, și încheiate după miezul nopții. Sunt zile cu lacrimi de emoție pentru oamenii cu care lucrez. Sunt emoții de bucurie și de recunoștință. Sunt zile în care e drept că nu apuc să stau atât cât îmi doresc cu copiii mei, sau când îmi fac timp, nu mai am chef de joacă.
Dar sunt și zile în care alergăm desculți prin ploaie, și mâncăm înghețată seara la cină. Sunt zile în care sunt atât de bucuroasă când reușesc să scriu câte ceva în carte, și la fel de bucuroasă când mai reușesc să citesc ceva. Sunt zile în care am impresia că sufletul meu geamăn este aici să mă înnebunească, și zile în care îl ador până la lacrimi, și sunt recunoscătoare până la cer pentru el. Sunt zile în care simt că eșuez în a fi mama perfectă, și zile în care simt că sunt exact așa cum au nevoie copiii mei, așa imperfectă cum sunt. Sunt zile în care regret că nu îmi contactez părinții decât foarte rar, și zile în care sunt bucuroasă că ei sunt bine, și atât... Sunt zilele în care merg să îmi fac terapia mea personală în pădure, și mă întorc cu lacrimi în ochi, și cu zâmbetul pe buze.
Și mai sunt zilele în care îmi scrieți voi, în care simt că tot ceea ce fac are un sens și a fost deja stabilit în Univers, și că totul este așa cum trebuie acum. Acestea sunt pe scurt zilele mele.
Acum sunt femeia șaman. Femeii șaman nu i-a mai rămas decât o părticică din prințesa urbană. Femeia asta sălbatică ce își redescoperă frumusețea originilor, și care își reamintește cine este, care vindecă suflete și aduce oftaturi de eliberare și lacrimi de bucurie pe fețele oamenilor, a trebuit să fie mai întâi o prințesă urbană, pentru a redeveni femeia vindecătoare.
Femeia vindecătoare aduce înapoi părți de suflete și de inimi, desface legături nebenefice, restabilește conexiuni profunde cu arborele genealogic, cu străbunii, ajută la iertări care nu păreau posibile, dă jos pietre grele, pentru a te ajuta să îți depășești limitele, și limitările, să îți restabilești echilibrul.
Femeia șaman nu este perfectă. Femeia șaman este asumată! Își asumă traumele, dar și vindecările. Nu încearcă să pară ceea ce nu este. Este puțin cam aiurită, fiind prinsă între două lumi, uneori nu pare normală îmbrățișând copacii și întinzându-se pe pământ, plângând în pădure, și fixându-te profund pentru a reuși să-ți descifreze sufletul prin iris.
Dar de când s-a dat vreo lege scrisă despre ce este normal, și ce nu? Obișnuiește-te cu ea, și ea încearcă să se obișnuiască cu tine, și cu faptul că ai prejudecăți încă.
Ea cântă și râde mult, și vorbește cu spiritele naturii, dar și cu cele plecate, trimite spirite către lumină. Ea își știe animalele de putere, și conversează adesea cu ele, sau le întâlnește ca din întâmplare în natură. Călătorește pe aripi de păsări măiestre, și este purtată în zbor de unicorni. Da, ea crede în unicorni și în zâne, în spiriduși și în alte spirite.
Această femeie este conștientă de lumina ei, de puterea ei, de inocența ei atunci când visează la o lume în iubire, o lume pe care doar prin iubire profundă necondiționată o putem obține. Această femeie iubește mult, și profund.
Ea nu înțelege cum de oamenii nu conștientizează puterea lor magnifică, și cum de își complică singuri viața într-atat, când ea este simplă și frumoasă în esență.
Femeia aceasta este atât de complexă, cuprinde lumi întregi și spirite și Universuri în inima și în trăirile sale, dar pe cât de complexă este, pe atât de simplă în iubire. Iubirea pentru ea este totală, profundă, unică, cu toată inima, și cu toată ființa. Pentru ea, nu prea există jumătăți de măsură. Este pasională și erotică, conștientă de energia ei sexuală, de sexualitatea ei, dar și de gingășia și inocența ei, izvorâte din adâncul unui suflet vechi, care a trăit și a văzut multe, dar care se întoarce acasă către puritate, către inocență, către adevăr, către iubirea absolută!
Femeia șaman este asumată în simțire și în gândire, este dedicată, ea este mama, iubita, prietena, partenera pe care ți-o dorești, pentru că te scoate din banal. Totul este intens și nebunesc alături de ea. Alături de ea nu ai timp să te plictisești, nici dacă ai vrea.
Ea este candoare, și visare, este iubire și explozie, este foc de artificii, și foc de tabără. Este pasiune, dorință, vindecare, asumare, iubire pură, ce nu cunoaște limite!
Dacă o ai în viața ta, păstreaz-o și prețuiește-o, pentru că în inima ei sunt mări și infinituri, apusuri și răsărituri, artificii și curcubee, nisipuri mișcătoare și vârfuri montane pe care te va face să le cucerești, sunt universuri și dimensiuni deopotrivă, în inima ei sunt lumi întregi ce așteaptă să fie descoperite!
