De câte ori nu te-ai auzit afirmand, sau poate ai auzit frecvent în jurul tău oamenii care tocmai au revenit din vacanta, afirmand: am nevoie de o vacanță de acomodare, după vacanță!?
Eu cu siguranță am spus-o în trecut, și îmi amintesc acum în timp ce scriu, un moment anume; în urma cu două ore eram cu familia în Grecia la terasa lângă plaja, ascultam muzica life; eu dansam alături de oameni de prin toată lumea dansuri locale, mă lăsasem prinsă în hora bunei dispoziții; mâncare bună, briza mării, liniștea și curățeniei zonei, a plajei, nisipul cald și fin sub picioare, relaxare! Așa să fie toată viata, nu doar câteva zile, nu-i asa?
Ei bine, după două ore și jumatate de zbor inapoi acasă, mă aflam într-un apartament sumbru, era noapte, și ploua; nu mai simțeam nici briza, nu mai auzeam muzica life, nici măcar în frigider nu am găsit ceva, pentru că golisem totul înainte de plecarea în concediu.
Atunci am experimentat acut acel sentiment de gol interior, care în zilele ce au urmat, simțeam că se transformă într-o formă de depresie. Nu era prima oară când experimentam depresia. Doar că de data aceasta stiam deja sa o recunosc inainte de a se instala si, cu mijloacele de care dispuneam atunci, am făcut o alegere: m-am refugiat în muncă. Vorba mea preferata era: nu am timp. Nu aveam timp și nu îmi permiteam sa ma îmbolnăvesc, să fiu trista, să încetinesc ritmul; nu știam cum să stau cu mine.
Nu știam că acea imagine de la întoarcere reflecta de fapt realitatea mea interioară.
Poate te recunosti și tu în fuga de tine, în munca pana la epuizare, apoi în câte o fugă în câte o vacanță, care să te "curete" și sa te relaxeze. Am experimentat asta mulți ani. Nu spun că e gresit sa mergem sa ne relaxam undeva, ci imi doresc sa pun accentul pe fuga de tine, de emotii, de suflet, de a-ti cunoaste nevoile și a-ti ști limitele firești, necesare.
Cu timpul, acest obicei devine dependență; o dependență de a fugi într-un refugiu, într-o relaxare pe care mintea crede că doar exteriorul ti-o poate oferi. Poate nu îți dai seama încă de această stare de dependenta de ceva ce mintea ta crede ca doar exteriorul îți poate oferi.
Iar când te întorci la starea inițială, după ce ai experimentat în vacanță ceva ce ar trebui sa fie starea ta naturală în fiecare zi, simți acea tristețe, acel gol, simți că ai pierdut ceva, ca s-a îndepărtat de tine, și te agăți de secvențe din trecut, pe care le proiectezi într-un viitor apropiat, uitând sa te bucuri de fapt de prezent; nu mai știi sa trăiești în acum, pentru ca ceea ce îți oferă acest "acum" nu te prea atrage.
Poate nu conștientizezi toate acestea, dacă situația materială îți permite să ai frecvent astfel de escapade din lumea ta cotidiană; în acest caz, mintea este "pacalita" de acea proiecție într-un viitor apropiat, în următoarea escapadă.
Ce îți recomand?
Sa te împrietenești cu corpul tău, și să îi asculți mesajele; sa ii pui întrebări; să îți pui întrebări: de ce anume am nevoie acum? De ce are nevoie corpul meu?
Unde nu mă aud pe mine, unde nu mă ascult cu adevărat?
Ce nevoi are sufletul meu? Ce am nevoie acum sa înțeleg, să las sa plece, sau sa accesez în mine?
Unde nu ma aleg pe mine încă?
Iti vin cu cateva exemple concrete si care sunt de un real folos, daca iti dai voie sa devii consecvent/a si sa le faci parte din rutina ta zilnica.
✨Respirația conștientă zilnică calmeaza sistemul nervos și cu timpul aduci mintea în stare neutra, de unde nu mai poate interveni atât de mult, sau cel puțin nu o mai asculți, nu o mai lași la "conducere".
✨ Exercitiu de reconectare cu spatiul inimii
Simte bătăile inimii, coboară zilnic printr-un exercițiu de imaginatie si de simtire, din cap în inimă, si stai în inimă cât de mult poți, respirând acolo. În inimă, în centrul pieptului, în chakra Anahata găsești liniștea, și transmisia sufletului tău. Acolo sunt răspunsurile.
Corpul nostru își împarte energia astfel: 20% în cap, 80% în restul corpului. Dacă tu alegi să stai doar conectat la minte toată ziua, nu e foarte dificil de imaginat ca în majoritatea timpului ești deconectat de energia vitală și rulezi doar programele și tiparele învățate. Această deconectare de restul energiei tale, de inimă, de spațiul pantecului te deconectează de viață de fapt.
Zilnic, după respirațiile de dimineață de ✨ conectare cu Soarele si cu Pamantul, cu respirația, cu corpul tău, deblochează conștient în tine bucuria de viață; simte bogăția și abundența din interior începând, observand, ascultând, simtind, primind.
Asculta și primește mesajul păsărilor, simte adierea vântului, observa și culege fructe din pomi, accesand starea de recunoștință pentru fiecare lucru, miros, gust, emoție, culoare, transmisie de care te poți bucura, și de tot ce îți oferă Mama Pământ.
Observa și adu în ființa ta verdele crud al ierbii, sunetul apei, parfumul florilor. Toate acestea te reconecteaza cu corpul, iti calmeaza mintea, si accesezi in tine bucuria de viață și abundența, simtind cu timpul cum de fapt ești una cu TOT, cu Natura Mamă, și toate sunt deja în tine, și ai acces la ele oricând.
✨ Meditează, roaga-te, stai în liniste tu cu tine, sub orice formă de conectare în tăcere care ție îți aduce liniște interioară. Nu uita, totul este și tu ești totul. Totul este în interiorul tău, exteriorul doar îți reflecta asta.
✨ Accesează bunătatea, empatia si compasiunea, începând cu tine!
Prin întrebări, introspectii, timp cu tine, vin către tine răspunsurile de care ai nevoie. Fii mai bun, mai blând cu tine. Înțelege-te, asculta-te pe tine și necesitățile tale ( fizice, alimentare, mentale, emotionale, spirituale) pentru a putea înțelege și conține emoțiile celorlalți.
Ce nu reușești sa înțelegi la ceilalți, acolo unde nu reușești sa aduci empatie și compasiune catre oameni, este pentru ca tu te privezi de fapt pe tine de toate acestea.
✨ Pune limite sănătoase pentru a nu te epuiza!
Acolo unde simți că este "nu" dar tu spui sau faci opusul, ceea ce continui sa faci este sa iti trădezi simțirea, și sufletul.
Trădarea de sine este cea mai dura și cel mai greu de dus și de multe ori greu de acceptat fața de tine.
Intrebare ancora: Unde ma trădez pe mine, și sufletul meu? (in ce arii ale vietii, in ce domenii, in ce momente)
Faptul ca nu acorzi atenție nevoilor tale, te ține deconectat de esența ta. Corpul este templul tău sacru. Sufletul transmite mesajele prin corp. Nu mai fugi de templul tău, pătrunde în el! Chiar dacă sunt emoții, sentimente, momente când te sperie necunoscutul, acceseaza in interior credința și încrederea în ceea ce simți. Nimic din interiorul tău nu este aici sa iti facă rău, ci sa te ajute sa te cunoști mai bine, sa te accepți, cu toate părțile tale, sa lași sa plece ce nu este al tău, și ce nu te mai susține. Toate te readuc la iubirea de sine, si la adevarul sufletului tau.
Când îți vei da voie sa accesezi din ce în ce mai mult interiorul tău, stand fața în fața cu fricile, cu toate emoțiile, cu durerea, vei învăța și sa pui limite din interior începând. Totul se transformă prin curaj, prin acceptare a ceea ce este. Recunoscând ceva despre ce simți sau unde simți că ești acum, este un prim pas. Acea energie este deja "vazuta".
✨ ia-ti pauze dese in timpul zilei, in care sa fii doar tu cu tine, si cu natura interioara si exterioara!
Spațiul tău este sacru, și aducând în conștiința ta asta, vei incepe sa observi unde oferi prea mult, unde te pui pe tava cu orice preț, unde exagerezi în a face, sau in a oferi, unde îți împrăștii energia vitală a sufletului. Si îți vei revendica spațiul, vei creste încrederea de sine. Pentru că acolo unde oferim în exterior fără oprire, sunt nevoi emoționale neîmplinite care ne țin în frici: frica de a nu fi abandonat/a sau respins/a atunci când nu mai ofer sau când spun "nu", sau "nu acum", sau "nu mai pot sa ofer", "nu mai am de unde"...
Acolo sunt încă demonstrații fața de părinți sau tutori, pentru ca în copilărie am perceput că suntem acceptați, iubiți, văzuți, importanți pentru ei doar când facem, când oferim. Am înțeles noi cu conștiința de copii de atunci, și dintr-o nevoie de atașament securizant, ca totul funcționează pe principiul recompensa și pedeapsa, ca nu poți obține ceva asa, pur și simplu, ca trebuie sa muncești din greu pentru a avea. Iar asta se traduce pentru un copil și în viața lui de adult, prin "iubirea este cu greutate " - iubirea însemnând orice formă de manifestare a vietii: munca, familie, job, bani, sexualitate etc...
Asta te poate duce într-o neasumare fața de viață din teama de a nu eșua si de a nu "pierde" iubirea. Poți începe proiecte și nu le finalizezi, îți poți împrăștia energia în multe actiuni sau ganduri nematerializate, îți poti pierde focusul și entuziasmul, nu vrei familie / copii / angajamente (nu iti asumi cresterea in cariera) sub diverse pretexte. În inconștient însă, este permanent acea teamă de respingere și de abandon, acea teamă de greu, de a nu eșua, acea credinta ca "iubirea este cu greutate", la care se mai adaugă și mult "nemerit " din copilărie. Indiferent dacă ți s-a spus asta în copilărie sau ai perceput tu asta, faptul că "trebuie sa meriți ca să primesti" te ține în multă lupta, multă muncă, multe demonstrații, multă greutate și nu știi unde sa te oprești, unde e limita ta. Pentru ca subconstientul doreste sa te tina in siguranta, si nu iti da voie sa te angajezi in ceva ce crede el, nu poti duce. Insa tu, noi, ca oameni adulti si asumati de-acum, alegem diferit, si alegem sa nu ne mai identificam cu tiparele si credintele vechi, care ne spun cine suntem, si ce putem face.
Întrebare ancora, în conectare profunda cu tine : dacă spun "nu" în această situație, ce pierd?
Și răspunsul care vine din interiorul tău este credința care te conduce. De acolo, vezi dacă este reală sau nu; dacă te mai susține, sau nu. Daca nu te mai sustine, alege sa renunti la ea, alegand diferit. Actiunea diferita dizolva vechile tipare, pas cu pas.
Lucrând cu mine în acesti ani am învățat să accesez din interior bucuria de viață, si sa nu mai caut in exterior ceva ce simt ca imi lipseste din interior.
Am învățat sa îmi ascult corpul, să îi înteleg mesajele si de cele mai multe ori, sa le si urmez, chiar daca uneori se mai intampla si cu usoara intarziere.
M-am reconectat cu ritmul meu interior unic, care imi transmite cand sa stau, cand sa ma odihnesc, cand pot sustine si crea un proiect cu mai multa usurinta dintr-o energie curagtoare, feminina, fara a forta, fara a merge contra curentului, ceea ce ar insemna contra naturii mele interioare, contra ghidarii sufletului.
Imi dau seama când am nevoie de timpul meu cu mine, de a sta cu sufletul meu; am învățat să îmi accesez emoțiile și să stau cu ele, să nu mai fug de ele, oricat de grele ar fi, și am învățat că oriunde ai pleca, ai fugi, oriunde cauți refugiu, nu poți fugi de tine. Pentru că de ceea ce fugi, se afla de fapt în interiorul tău si se cere vazut, accesat.
Intrebare pentru cand esti in conectare profunda cu tine: Ce din mine atrage și co-creeaza aceasta situație? Ce nu îmi dau voie încă sa vad, sa aud, să înțeleg, să accept la mine?
Și continua prin a-ti da voie... Noi am pus anumite frâne, ziduri, protecții, tot noi, adulții de acum facem alte alegeri.
"Acasă" înseamnă în tine, înăuntrul tău, în inima ta. Nu vei găsi nicăieri acea plenitudine, acel sentiment de împlinire, acea stare de bine, de împământare, de hrănire sănătoasă din interior, până când nu îți vei hrăni sufletul. Doar hrana exterioara și "clatitul ochilor" îți oferă cel mult un refresh mental.
Iar când te întorci din vacanță, vei avea cel puțin câteva zile mai ușoare, mai relaxate, sau din contra, acea stare descrisa mai sus, dar nu vei fi aprofundat emoțiile tale cele mai grele, de care tot fugi, nici întunecimile sufletului tău, nici durerile, traumele, rușinea, umilințele sau neputința... "Vacation " - "vacuum " asa percep eu - acea nevoie de a umple un gol cu ceva din exterior. O vacanță atunci cand esti conectat la interiorul tau, la suflet, la natura ta interioară, la acea curiozitate de copil de a descoperi, de a te descoperi, la entuziasmul despre a te cunoaște pe tine în toată profunzimea ta, nu îți va umple goluri, ci te va susține sa accesezi și mai mult în tine; să creezi și mai mult spațiu interior pentru iubire; să amplifici în tine ceea ce tu simți ca deja este acolo. Și te vei întoarce mai bogat, mai ancorat în prezent, mai asumat, mai centrat.
Cred ca de aceea mi-am dorit atât de mult la întoarcerea în România sa sustin oamenii în tabere fizice; pentru ca totul să aibă un sens, un rost. Pentru ca relaxarea sa vina mana in mana cu conectarea profunda cu tine si cu alti oameni deschisi ca si tine. Pentru a alinia mintea, corpul, sufletul, si spiritul, pentru a constientiza intregul care suntem, si pentru a iesi din iluzia golului, a lipsei, a separarii. Toate experientele mele din aceasta viata si toata experienta sufletului, m-au adus acum si aici la aceasta transmisie. Aduc recunostinta vietii, sufletului, spiritului si omului care sunt, si care sustine toata aceasta munca!
O tabără alături de mine, un retreat te pune fața în fața cu emoțiile tale; te pune un contact cu tine, cu adevărat.
Alaturi de câțiva oameni deschiși la minte și în suflet, reușești sa lași măștile să cada; te simți în siguranță sa FII, exact asa cum esti tu, acum si aici.
Pe lângă relaxarea mentală, începi sa te cunoști, să te accepți și sa te iubești pe tine profund; te întorci acasă nu gol pe interior, nu agățat de ceva din exterior, ci bogat, plin, știind și simtind că ceea ce ai accesat este al tău și este pentru totdeauna, nimeni nu ti-l poate lua.
Iubesc vacanțele, conectarile, taberele cu sens si cu rost. Pentru că te readuc la tine, te realiniaza cu sufletul tău, și te ancoreaza în prezentul pe care tu ti-l alegi. Te sustin in a-ti crea viata pe care ti-o doresti, cu adevarat.
Sunt curioasa, cum te sustine acest articol? Imi doresc mult sa iti fie de folos. Sa ajunga la toti oamenii care il primesc, si care au nevoie de el, pentru ca l-am scris cu mult drag pentru voi, alocand acest timp si energie pentru a fi in serviciu.
Cum poti sustine tu, este sa oferi comentarii, experientele tale, sa impartasesti si cu alti oameni printr-un Share ceea ce pe tine te sustine.
Impreuna, cream lumea pe care o visam. Iar eu te astept cu inima deschisa in urmatoarele retreaturi / tabere energetice si de lucru profund emotional.
Mama, Tata, aleg Succesul! Aleg sa primesc iubirea voastra! ( 20 - 22 septembrie ) langa Bucuresti in cadru cu natura.
Tabara de Feminitate si Magie - reconectarea cu Marea Mamă ( 10 - 17 octombrie) in Apuseni.
Te cuprind cu inima, Om si suflet minunat!
