Faptul că străbunii plâng, am învățat, am citit, am simțit și trăit atât în experiențele mele personale, cât și în ale celor cu care intru în aceste vindecări emoționale transgenerationale, pe o linie de câteva generații.
Alegerile noastre nu sunt de fapt ale noastre. Suntem influențați, ghidați, mânați sau încorsetați de "bagajul" cu care venim din spate, de la străbuni. Iar alegerile părinților, fie ele conștiente sau nu, fie ele ghidate de o karma a străbunilor sau nu, știți cât de mult ne pot afecta viețile? Atât de mult, încât ajungem să trăim efectiv viața altcuiva... De exemplu, a unui frate nenascut?
Așa începe superba și emoționanta poveste de astăzi a lui Nelu (Ion), care a fost transferat în casa tinereții, unde a crescut și copilul său, casă vândută ulterior, dar în care și noii proprietari dar și fata lui în copilărie, simțeau o prezență străină.
Această prezență am simțit-o și noi cum ne caută, ne cheamă, ne înconjoară, ne învăluie, și astfel am ajuns în casa aceea de demult, unde era de atâta timp, surprinzător, spiritul fratelui său nenascut.
Totul a fost extrem de emoționant, spiritul acesta fiind singur și prins în această lume, era extrem de trist, fusese deviat de la planul inițial, și nu înțelegea de ce nu se materializase în lumea aceasta, când el vroia doar să își cunoască fratele. A rămas așadar prins aici între lumi, în această casă, în acea cameră anume, așteptând să fie eliberat.
I-a spus atunci lui Nelu: "Tu nu ești Ion. Tu ești Alexandru!" Am aflat atunci de la Nelu că Alexandru este fratele lui născut după el la trei ani, dar și tatăl lui poartă același nume.
Numele Ion trebuia să fie al primului născut, însă acesta nefiind în planul fizic, părinții i l-au dat celui care a urmat, și care s-a încarnat în planul fizic. Iar acest om, conștientizand acum fragmente din viața lui, și-a dat seama că aproape toată viața lui nu s-a simțit complet în pielea lui, în viața lui, în pantofii lui.
Tot timpul erau lucruri, acțiuni sau sentimente înăuntrul lui, care se băteau cap în cap. Tot timpul era blocat, împiedicat cumva să realizeze ceva, să își găsească menirea, vocația, calea, locul, liniștea. Până acum, la 60 și ceva de ani, a urmat practic traseul ghidat de viața care trebuia să fie a fratelui său. Luandu-i numele, i-a luat practic locul, și traseul vieții!
Spiritul fratelui nu a fost supărat pe el, ci din contră, și-a dorit ca el să urmeze de acum cursul vieții sale, iar el, spiritul, își dorea enorm să se întoarcă în lumină. Lucru pe care l-am realizat, după o frumoasă îmbrățișare, după multă iubire transmisă, după lacrimi și promisiuni de revedere când va fi cazul, spiritul s-a întors în lumină, pentru a-și urma traseul.
Simt să fac o precizare și o sinteză despre importanța deciziilor noastre, ale părinților noștri. Îmi doresc să înțelegem și să conștientizăm, să ne asumăm istoria, neamul, generațiile dinaintea noastră! Să ne asumăm importanța străbunilor în viețile noastre. Sunt secrete, sentimente de rușine, frustrări, blesteme, luptă pentru avere, violențe, abuzuri de tot felul care, ascunse fiind, și trecând neconstientizate și nerezolvate dintr-o viață în alta, sunt preluate de către urmași, care nici nu bănuiesc sursa blocajelor lor, a afecțiunilor, a frustrărilor, a lipsei de energie, a lipsei calității vieții, etc.
Tot într-o sesiune cu ritual samanic, străbunii au eliberat-o de furie și ura pe care le simțea de o viață întreagă, pe cea care i-a chemat. Au fost atât de bucuroși de vindecările care au avut loc nu doar pentru ea și pentru copiii ei, dar pentru ei toți. Arborele lor a înflorit, s-a vindecat. Au format o horă a bucuriei. Copiii neamului i-au dăruit iubire, inocență și veselie pură, puritatea inimii lor, și au îmbrăcat-o în flori! A primit daruri de la străbuni, a fost un ritual magic, cu lacrimi și eliberări.
Într-un alt ritual samanic am descoperit și vindecat un secret ținut și purtat de generații întregi, o crimă ascunsă. Acest spirit nu își găsise liniștea, și ataca mental membrii generațiilor care au urmat.
Iar într-un alt caz de vindecări cu ajutorul spiritelor șamanice, o femeie care suferea de migrene, depresie și afecțiuni genitale, probleme cu încrederea, cu sexualitatea, a fost urmărită de acest bagaj de la un strămoș care comisese un adulter din care rezultase un copil. Copilul, crescând cu această rușine, i-a cauzat în plan fizic atât lui, cât și urmașilor lui, toate aceste afecțiuni.
Este necesar să conștientizăm că nu suntem singuri. Facem parte dintr-un arbore întreg care este în noi, iar acest arbore este familia noastră, de la frați și surori, până la mamă, tată, străbuni, din toate generațiile. Ei toți sunt cu noi și în noi tot timpul, indiferent că conștientizăm acest lucru sau nu, indiferent că îl acceptăm sau nu. Faptul că îi renegăm, îi blamăm sau îi ignorăm nu ne ajută deloc nici pe noi, și nici pe ei.
Așadar, să îi acceptăm, să ii integrăm, să ii iubim, să ii includem în gândurile noastre cu iertare, compasiune, și iubire!
