Simt să vă povestesc mai multe despre munca și chemarea mea și din perspectiva științifică, pentru că există cercetări și dovezi care confirma transmisia traumei multigenerationale.
" Am sentimentul foarte puternic că mă aflu sub influența unor lucruri sau probleme lăsate neterminate și fără răspuns de părinții și bunicii mei, precum și de către strămoșii mei îndepărtați. Pare adesea că în familie ar exista un soi de karma impersonala care trece de la părinți la copii. Astfel, am avut dintotdeauna impresia că și eu as avea.. sa desavarsesc sau măcar sa continui lucruri pe care cei dinaintea mea le-au lăsat neterminate. " ( Carl Jung, Amintiri, vise, reflecții) (nota personală: ma regăsesc aici foarte puternic, ca o confirmare a chemării interioare puternice, și de necontestat, ci doar de urmat...)
Problemele noastre își au originile în sistemul nostru familial. S-a dovedit și științific faptul că istoria pe care o avem în comun cu familia noastră începe chiar înainte de conceperea noastră.
"Când bunica ta era însărcinată în 5 luni cu mama ta, celula precursoare a oului din care tu te-ai dezvoltat era deja prezenta în ovarele mamei tale. "
Asta înseamnă că 3 generații împart același mediu biologic!
La fel pot fi găsite începuturile și pe linie paterna.
Manualele de embriologie ne spun aceste lucruri de mai bine de un secol.
Astfel, s-au studiat și modalitățile prin care poate fi moștenit stresul, felul în care se transmite urmele biologice ale traumelor prin care a trecut bunica, și consecințele lor pe termen lung.
" Inițial, oamenii de știință au crezut că tiparul după care suntem creați este produs de genele părinților noștri, și că este suficient sa primim educația și nutriția adecvate, pentru a ne dezvolta perfect conform planului.
Bruce Lipton a demonstrat faptul că ADN-ul nostru poate fi afectat atât de gandurile, credințele și emoțiile negative, cât și de cele pozitive. "
El a arătat prin cercetări de zeci de ani, cum emoțiile mamei, precum furia, frica, iubirea, speranța și altele pot modifica biochimic expresia genetică a urmașilor ei.
De aceea se vorbește astăzi prin el și prin alții despre asumarea conștientă a rolului de părinte încă dinainte ca fătul să fie în pântecul mamei, pentru că preia de la ambii părinți stările, emoțiile, fricile lor, cu care și ei vin mult din spate.
" Epigenetica a demonstrat faptul că ADN-ul cromozomial - cel responsabil de transmiterea trăsăturilor fizice ( culoarea parului, ochilor, pielii) reprezinta mai puțin de 2% din ADN-ul nostru total.
Restul de 98% reprezinta ceea ce se numește ADN necodificator și este responsabil de multe dintre trăsăturile emoționale, comportamentale și de personalitate pe care le mostenim. "
Conform lui Rachel Yehuda, modificările epigenetice ne pregătesc la nivel biologic sa facem fața traumelor pe care le-au trăit părinții noștri.
Pregătindu-ne pentru stresori asemănători, ne naștem cu un set specific de instrumente care ne ajută să supraviețuim.
Aceste adaptari ne pot fi de folos, dar pot fi și în detrimentul nostru.
De exemplu, copilul unui părinte care a trăit o situație de atac cu bomba în vremea războiului, într-o situație pe care o percepe ca fiind periculoasa sau stresanta se poate ghemuit instant din reflex, ceea ce îl ajuta într-o situație cu potențial real de pericol, dar îl poate menține într-o stare mult prea reactiva chiar și când nu este nici un pericol.
O astfel de nepotrivire poate predispune persoana în cauză la tulburări de stres, și la alte boli în cursul vieții.
"Cercetările demonstrează faptul că genele rețin o anumita amintire a experiențelor lor trecute"... spune dr Jamie Hackett de la University of Cambridge.
Cercetările actuale demonstrează foarte clar cum femeile însărcinate în timpul atacurilor din 11 septembrie care se aflau la World Trade Center au născut copii cu sindrom posttraumatic TSPT.
La fel s-a întâmplat în timpul războiului, al Holocaustului, copiii au preluat trauma părinților.
Acești copii sunt mai înclinați către stres, anxietate și depresie.
" Modificările chimice ale sângelui, creierului, ovarelor și spermatozoizilor la șoareci ( în cercetările făcute la generații de șoareci) sunt corelate apoi cu tipare comportamentale, precum anxietatea și depresia, care apar la generațiile următoare.
Studiile realizate pe urmași de exemplu, au arătat că stresul separării materne a cauzat modificări ale expresiei genetice care pot fi regăsite la 3 generații. "
Cum vi se par toate aceste informații?
Va ajuta să înțelegeți mai bine în ce fel se transmite totul, de la o generație la alta?
Cu mult drag, Eliza - ghidul tău în a aduce în lumină neamul tău, și pe tine, prin ei toți
